Expoziții temporare
Reprezentantă a generaţiei de aur a artelor plastice din Republica Moldova, Eleonora Romanescu revitalizează patrimoniul artistic prin prospeţimea și intensitatea acordurilor cromatice, bazate pe contraste simultane de o copleșitoare varietate estetică. Autentic poet al culorilor, artista manifestă aceeași dăruire în pictura și grafica de şevalet, cât și în artele decorative - tapiserie, în calitate de restaurator sau pedagog.
Eleonora Romanescu se naște la 26 aprilie 1926, la Leușeni, raionul Telenești, în familia lui Dumitru Romanescu și a Mariei Crăciun. După școala primară din satul natal, își continuă studiile la Gimnaziul de Fete din Chișinău (1937-1940), apoi la Liceul Reuniunea femeilor române (1941-1944). În anul 1944 liceul în care învăța se refugiază la Craiova. Revenind la Chișinău, în perioada anilor 1945-1949, își face studiile la Școala de Arte Plastice Ilia Repin, (actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice Al. Plămădeală).
Începând cu anul 1953, timp de cinci ani, activează ca profesoară de desen la Școala Pedagogică din Orhei.
Între anii 1955-1957, frecventează cursurile de restaurare (pictură) în cadrul Atelierelor Centrale de Stat I. Grabari din Moscova. În anul 1957 începe activitatea la Muzeul Național de Artă al Moldovei, în calitate de custode principal, apoi ca pictor-restaurator.
În perioada anilor 1969 - 1982 activează în calitate de profesor la Liceul Republican de Arte Plastice din Chișinău. Restaurează mai multe icoane de la Mănăstirea Răciula, salvate în vremuri de persecuție împotriva creștinilor. În anii 1991-1992 restaurează iconostasul Capelei Seminarului Teologic din cadrul Universității de Stat din Republica Moldova și pictează iconostasul de la Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin și Elena din Chișinău.
Primele sale lucrări (naturi statice) au fost prezentate în cadrul expoziţiei tinerilor artişti plastici organizată în anul 1954. În 1958 devine membră a Uniunii Artiștilor Plastici din URSS, iar câțiva ani mai târziu -- membră a Consiliului Uniunii Artiștilor Plastici din R.S.S.M.
Pe parcursul îndelungatei sale cariere artistice, plasticiana a explorat fructuos tabloul figurativ-tematic, arta portretului, peisajul, ultimului gen acordându-i, totuşi, o atenţie preferenţială şi consacrându-i întreaga zvâcnire spirituală. Peisajul, în diversele sale ipostaze, omul în interferenţa valorificatoare a acestuia cu lumea înconjurătoare, alcătuiesc chintesenţa tematică a întregii creaţii a artistei.
Datorită meritelor sale, Eleonora Romanescu este numită cetățeană de onoare a raionului Telenești, iar gimnaziul din satul de baștină, Leușeni, îi poartă numele. În această școală, artista a organizat o expoziție permanentă, și a donat instituției 44 de lucrări.
Printre premiile și distincțiile artistei menționăm: Ordinul Insigna de Onoare (1970); Titlul onirific Maestru în Artă, conferit în 1976, Premiul de Stat pentru ciclul Meleag natal (1976), Titlul de Artist al Poporului din Republica Moldova (1986), Ordinul Republicii (1996), Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova (1996), Premiul Eminescu (1997); Premiul Iurie Matei (2005). În anul 2013, pentru realizări în cultură şi artă, pictoriței Eleonora Romanescu i-a fost acordat Premiul Național al Republicii Moldova, iar în anul 2018 i se decernează Ordinul Meritul Cultural al României în grad de Comandor, Categoria C - Arte plastice.
Lucrările Eleonorei Romanescu se păstrează în colecțiile Muzeului Naţional de Artă al Moldovei, Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, Constanţa, în Sala de expoziţii a Camerei Deputaţilor a Parlamentului din România, la Muzeul de Artă din Moscova, Rusia, în muzeele de artă de la Kiev, Lvov, Ujgorod din Ucraina și la Muzeul de Artă din Duşanbe, Tadjikistan.
Se stinge din viață la 4 noiembrie 2019, în Chișinău, la vârsta de 93 ani.
Eleonora Romanescu se înscrie cu cinste în rândul coloriştilor basarabeni dar şi universali, peisajele, portretele, naturile statice sunt tot atâtea probleme subtile de culoare, analize şi juxtapuneri de nuanţe care, în ansamblul lor, se compun şi se organizează într-o pledoarie ce demonstrează limpede, cald şi insistent, specificul ţării sale.
