serghei socolov No results to display!

SERGHEI CIOCOLOV - 130 ANI DE LA NAȘTERE

Serghei Ciocolov s-a născut într-o familie de viță nobilă, la 18 septembrie 1892. Tatăl său, pe lângă afaceri prospere, este și membru al al Societății moscovite de ajutorare a persoanelor cu profesii intelectuale, alături de Anton Cehov (1900). Mama sa administra cu pricepere propria afacere rentabilă, fiind pasionată de pictură, literatură și teatru, adunând lumea bună pe lângă domeniile pe care le aveau. În 1914 absolvă două școli concomitent: Școala Superioară de Arte și Meserii „Stroganov” și Universitatea Imperială de la Moscova, Facultatea de Drept. Tot în acest an se căsătorește cu Sofia Cristi și se mută definitiv în Basarabia în 1918.

Cele două războaie mondiale marchează tragic destinul familiei Ciocolov. Pierd toate afacerile, domeniile, iar contribuția acestora adusă culturii este redusă la tăcere. Ciocolov, ca și mulți alți membri din familii nobile, călătorește prin lume, încercând să-și câștige cumva existența. După ce vizitase Europa, în 1930 se întoarce la Teleșeu, Basarabia, și renovează conacul familiei Cristi. Aplică toate cunoștințele acumulate în călătoriile sale și inspirat de Matisse, execută primele sale vitralii. Decorul Art Nouveau îl atrage și îl pasionează pe artist, din păcate nici un element din interiorul conacului Cristi nu a putut fi prezervat până în zilele noastre.

La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, animat de promovarea culturii și transfigurarea artelor vizuale din Moldova, Ciocolov se dedică complet artelor vizuale. Înființează împreună cu alți colegi Uniunea Pictorilor din Moldova, iar activitatea sa de artist se direcționează de la pictură spre ceramică și tapiserie. În premieră, în 1952, ceramica lui Ciocolov este prezentată la o Expoziției Republicană, iar în 1955 vernisează prima expoziție personală – la vârsta de 63 de ani. Participă la expoziții internaționale unde este foarte apreciat pentru tehnica și expresivitatea plastică.

În a doua jumătate a anului 1963, Ciocolov se îmbolnăvește grav. Brațul drept încetează să i se mai supună, își pierde graiul, artistul paralizează. Medicul îi recomandă foarte multă odihnă. Tot ce îi rămâne scump sufletului este muzica și credința. Un om singuratic, în acea perioadă de forțată izolare de activitate, artistul alege memoria timpului energetic și luminos al tinereții sale. Începe să lucreze cu ceramica, aplicând un efort inimaginabil. Brațele nu îl ascultă, iar argila se usucă prea repede până la procesul de ardere, însă, după exercițiul repetat timp de sute de ore petrecute modelând lutul, mâinele încep să îl asculte, devenind tot mai docile.

Astfel, în 1965, Ciocolov, la vârsta de 73 de ani, pe jumătate paralizat, vernisează o expoziție compusă din 92 de obiecte de artă. Se autodepășește nu doar prin capacitate fizică, ci și ca stil, înlocuind culoarea cu jocul extraordinar de bogat al clarobscurului, al semitonurilor și al petelor de lumină, contraste a diverselor facturi de relief și poleirea, tonurile reci sporeau efectul emoțional.

Ceramica lui Ciocolov cunoaște o dezvoltare furtunoasă, el consideră că pentru dezvoltarea acestui domeniu al artei trebuie „să învățăm cu meticulozitate, să comunicăm cu poporul, să studiem traiul, costumele, meșteșugurile lui artistice”. În timpul călătoriilor sale prin Basarabia, Ciocolov se inspiră și mai mult, astfel poetizează ornamentele naturale topind parcă în ele culoarea și lumina soarelui.

Artistul folosea gravarea și modelajul. Metoda sa preferată de vopsire erau angobele albe și colorate și desenul decorativ acoperit cu glazură. Artistul punea, de asemenea, în valoare însăși culoarea naturală a argilei. Contura pe vase flori primitive sau ciorchini de strugure, având linii curbe, ondulate sau drepte, dreptunghi, nu era pasionat niciodată de desene complicate, pentru el era important imaginea vasului în general.

Serghei Ciocolov, prin exemplul vieții sale, a demonstrat că lumea artistului oricât de restricționată ar fi, poate renaște în alte forme. În acest univers, sentimentele și trăirile sunt exprimate cu o sinceritate lăuntrică a unui om singuratic și a un mare artist. Artistul se stinge în ianuarie, 1977.

 

No results to display!