Scene de gen – viața cotidiană în prim-plan (gravură, sec. XVI-XIX)

Lucrările prezentate în expoziție fac parte din Colecția de Grafică Universală a Muzeului Național de Artă al Moldovei. Sunt expuse lucrări semnate de artiști din Olanda, Franța, Germania, Austria, Italia: Adriaen van Ostade, William Hogarth, Nicolas De Launay, Bacquoy Jean Charles, Samuel Davenport , Piedro Antonio Martini ș.a. Lucrările sunt realizate în diverse tehnici: acvaforte, gravură cu dăltița, gravură poansonată, litografie.

Scena de gen este unul dintre cele cinci genuri principale ale artelor plastice, care, tradițional, constituie ierarhia genurilor: scene istorco-religioase, portretul, peisajul și natura statică, fiind definită ca reprezentare artistică a unor scene din viata de zi cu zi, ca o reflecție a diversității vieții oamenilor și a realității înconjurătoare. Astfel de scene pot fi realiste sau imaginate de către artist. Cele mai frecvente subiecte care se regăsesc în lucrările de acest gen sunt: scene din cârciumi, de vânătoare, din piețe, de moravuri,  de interior ș.a.

La început scena de gen (numită astfel abia în sec. al XVIII-lea) era văzută ca un gen ”minor”, inferior ca valoare față de scenele istorico-religioase și portret. Alături de peisaje și naturi statice, scenele de gen nu erau considerate, încă, lucrări autonome, realizate ca scop în sine. Acest lucru avea să se întâmple: în perspectiva istorică, orice gen de artă își dobândește însemnătatea abia atunci când este cultivat în mod deliberat și sistematic, când artiștii își dau seama că i-a venit timpul să-l adopte fără reticiențe, dezvoltându-l în mod independent.

Majoritatea gravorilor din secolele XVII-XVIII și-a pus talentul în slujba unor pictori cu renume, specializați în scene de gen: Cornelius Iacobs Drebbel, Adriaen van Ostade, Jan Steen, David Teniers, Jan Vermeer ș. a., unele dintre acestea fiind transpuse în gravură de protagoniștii actualei expoziții.

Semnatarii lucrărilor din cadrul expoziției au confirmat, o dată în plus, că sunt nu doar trubadurii realității, ci și interpreții ei, ridicând viața cotidiană la rangul de artă.