Arta decorativa națională

Formarea colecţiei de ceramică a MNAM începe în anii ’50 ai secolului trecut, când Muzeul Naţional de Artă achiziţionează lucrări de Pavel Bespoiasnîi şi Tatiana Canaş, precum şi operele unui şir de ceramişti din generaţia mai veche: Valentina Poleakova, Valentina Neceaeva, Serghei Ciokolov, Ioachim Postolachi. În 1948, în cadrul Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova a fost fondată Secţia artiştilor-decoratori. Începând cu a II-a jumătate a sec. XX, arta decorativă profesională devine un fenomen în cultura artistică a republicii.

Semnificative pentru tabloul evolutiv al ceramicii de la începutul şi mijlocul anilor ’60 ai secolului trecut sînt lucrările semnate de Ester Grecu. Pe lîngă crearea unor piese de ceramică utilitară, artista face tatonări în domeniul artei decorative, acoperind adesea suprafaţa vaselor cu elemente structurale. Pe lîngă formele clasice ale ceramicii tradiţionale, în anii ’70 – ‘80 tot mai frecvente sînt cele lipsite de o corectitudine evidentă a construcţiei, imitînd doar logica formelor naturale. Artiştii optează deseori pentru reconstituirea unor organisme, flori, animale marine, ca, de exemplu, în compoziţia „Darurile mării” (1980) de Tamara Grecu – Peiceva.

În această perioadă сeramica a depăşit cadrul îngust al destinaţiei utilitare şi a căpătat o independenţă plastică şi semantică. Brunhilda Epelbaum-Marcenko, Nelli Sajina, Luisa Lanţen, Svetlana Pasecinaia au fost iniţiatoarele tendinţelor pictural-sculpturale în ceramica moldovenească contemporană. Decorativismul substanţial este una din principalele particularităţi ale ceramicii din ultimele decenii. Limbajul figurat al lui Vlad Bolboceanu îl influenţează emoţional pe privitor prin plasticitatea formei, prin armonia culorii, generînd anumite asociaţii.

Dezvoltarea artei decorative moderne este strîns legată îndeosebi de înfrumuseţarea edificiilor administrative şi culturale. Acest fenomen a adus o largă popularitate goblenului, cu diversitatea lui tematică şi cu o plasticitate a compoziţiei care a oferit multor artişti un vast teren în creaţia artistică.

Elena Rotaru, Maria Saca-Racilă, Silvia Vrînceanu, Carmela Golovinova sînt doar cîteva din artistele care au dus faima covorului moldovenesc departe de frontierele republicii noastre. Graţie talentului lor, a spiritului decorativ autentic, a simţului culorii înnăscut, în presa de specialitate internaţională s-a încetăţenit sintagma de "şcoala de tapiserie moldoveneasca".

Muzeul are peste 2600 lucrări.