MUZEUL NAŢIONAL de ARTĂ al MOLDOVEI
Photo Photo Photo
Photo Thumb
Photo Thumb
Photo Thumb

Elena Karacențeva

Joi, 15 septembrie 2016, ora 15:00

în incinta Muzeului Naţional de Artă al Moldovei

va avea loc vernisajul expoziţiei

Elena Karacențeva (grafică)

Elena Karacențeva s-a născut la 2 noiembrie, 1960, or. Sankt-Petersburg, Federația Rusă. Și-a făcut studiile între anii 1975-1978 la Școala de Arte Plastice I. Ioganson din Sankt-Petersburg, iar între 1979-1985 a studiat la Secția Grafică de Carte a Academiei de Arte Frumoase I. Repin, or. Sankt-Petersburg. A devenit membru al UAP în anul 1993, iar în 1995 membru al AIAP-UNESCO
Printre expozițiile personale ale artistei se numără Mesaje de la Tristan Tzara ”ÎN RE…”, Centrul de Artă Contemporană KSA:K, Centrul expozițional C. Brâncuși, Chișinău (1997); Lucrări recente, Muzeul Național de Artă al Moldovei (1998); Lumini, gest, Centrul expozițional C. Brâncuși, Chișinău (2001); Centrul japonez, Chișinău (2003); Muzeul Național de Artă al Moldovei (2006); Reflecții, Centrul expozițional C. Brâncuși, Chișinău (2010). În perioada anilor 1984-2016 artista a participat cu lucrările sale în expoziții de grup desfășurate în Argentina, Austria, Bulgaria, Cehia, Franța, Germania, Italia, Japonia, Lituania, Macedonia, Moldova, România, Rusia, Spania, Suedia, Ungaria.
Printre premiile Elenei Karacențeva pot fi menționate Premiul UAP din România, Saloanele Moldovei, Republica Moldova, Chișinău – România, Bacău (1999); Premiul pentru Excelență în domeniul graficii, UAP din Moldova (2001); Premiul UAP din Moldova pentru grafică (2005); Premiul UAP din Moldova pentru grafică (2010)
Lucrările artistei se păstrează în colecții publice așa ca: Muzeul Național de Artă al Moldovei, Muzeul de Artă, Baia Mare, România; Muzeul de Artă, Negrești-Oași, România; Tama-University Museum, Tokyo, Japonia; Muzeul de Artă, Dobrici, Bulgaria; Pinacoteca Publică, Capo D’Orlando, Italia; Muzeul de Artă, Bacău, România; Muzeul Național de Artă, Bishkek, Kârgâzstan; Ambasada României în Republica Moldova; Colecția Fundației Sturza.
Lucrări realizate de autoare se păstrează și în colecții private în Bulgaria, Cehia, Franța, Germania, Israel, Italia, Marea Britanie, Moldova, România, Rusia, Spania, SUA, Suedia, Ungaria.

Inconfundabilă din punctul de vedere al expresiei și al cercului de motive predilecte, grafica Elenei Karacențev constituie o inspirată incursiune în variata lume a arhetipurilor inconștientului colectiv. Valorile perene ale istoriei și ale mitului, dar și angoasele refulate ale condiției umane moderne, și-au lăsat amprenta profundă asupra operei artistei.
Seria ”Paradisul pierdut” (1998), omonimă celebrului poem al lui Milton, este o investigație în sfera mitului, o încercare de reabilitare prin mijloace grafice contemporane a ”antedeluvianului” limbaj, propriu desenelor rupestre preistorice. Atât imaginea corabiei, inspirată din petroglifele din Scandinavia și Karelia, cât și imaginea carului cu două roți, sugerată de arta neolitică, sunt, de fapt, simboluri solare ancestrale. Aceste simboluri sunt amplasate în proximitatea imaginii unui copac decorativ, cu ramuri dispuse simetric – alegorie a ”Arborelui vieții” sau, poate, a ”Arborelui cunoașterii”. Mesajul general al acestei serii este profund metaforic, asistăm la mișcarea ciclică a astrului zilei, contemplăm viețuitoarele terestre din umbra arborelui, deslușim siluetele mai luminoase ale primilor oameni (Adam și Eva?). De fapt, suntem transportați în afara istoriei ca să devenim martori ai unei secvențe de eternitate din ”Paradisul pierdut”.
Imaginea taurului din seria omonimă (”Taur”, 1998, tehnică mixtă) este inspirată de plastica sigiliilor utilizate în cadrul străvechilor civilizații din valea Indului (Cultura Mohenjo-Daro, cca 2400-2000 ani î. e. n., India de Nord-Vest). În unele foi grafice din această serie autoarea păstrează chiar și pictogramele, nedescifrate până în prezent, ce însoțesc reliefurile animalului de pe acest sigiliu. De altfel, plastica imaginii taurului a fost deja exploatată cu succes de autoare și în seria de gravuri cu genericul ”Răpirea Europei”. Ca și în aceste gravuri, Elena Karacențev exaltă forța nativă a imensului animal – alegorie a stihiilor htoniene, insuficient domesticite ale naturii.
Seria ”Fertilitate” (1998) abordează variațiile de ordin cromatic ale acelorași imagini. Torsul feminin și peștii – realizați în diverse gravuri în tonalități diferite – oferă spectatorului tabloul integral al posibilităților de valoare originală a acelorași motive plastice în arta grafică.
Seria ”α+β” (1999) pare să fie o interogare (de ordin existențial!) adresată Universului. Profilul uman, amplasat orizontal și executat în culori sumbre, este ațintit spre enigmatica diagramă din partea de sus a imaginii. Ce prezintă această diagramă, care este sensul ei, care este rolul personajului prezentat – la toate aceste întrebări spectatorul trebuie să ofere propriul răspuns.
Foile grafice ”Pasărea roșie” (2001) și ”Pasărea albastră” (2001), realizate în tehnică mixtă, exploatează cu succes același motiv aviform. Or, identica imagine înaripată, colorată în mod diferit și aplicată în diverse contexte plastice, creează de fiecare dată efecte originale și inedite.
Lucrările ”Ritm I” și ”Ritm II” (ambele – 1998, tehnică mixtă) prezintă de fapt, o suprapunere succesivă a două (sau chiar a mai multor) imagini. Peste motivul plastic de bază, prezentat într-o tehnică policromă, cu nuanțe palide și pastelate, este suprapusă rețeaua de ”triunghiuri” sau de ”zăbrele” care îmbogățește substanțial și ordonează structura ritmică a foilor grafice.
Portretele fiicei Sanda constituie un capitol distinct în creația artistei. Unele din aceste portrete, prin profilul lor strict, conturat cu o singură linie, ne amintesc de maeștrii quatrocento-ului italian sau de grafica albumelor de societate din sec. al XIX-lea. Altele, prin limbajul lor plastic, tind spre expresivitatea liniei din stampele japoneze (litografia color ”Sanda”, 1994).
Elena Karacențev se află în permanentă căutare a noilor texturi. Reversul fâșiilor de linoleum, asperitățile tapetelor, inelele anuale ale arborilor, bătătura țesăturilor – iată doar câteva exemple de texturi, existente în mod obiectiv, care, după acoperire cu vopsea, prin aplicare pe suprafața hârtiei, formează structura variată a foilor. Această structură pur textilă a imprimeului interferează organic cu originea propriu-zisă, realizată manual în diverse tehnici grafice – de la tuș sau linogravură sau acvaforte.
Hârtia joacă un rol covârșitor în creația Elenei Karacențev. Achiziționată la papetărie, comandată în mod special sau pregătită manual din cârpe și celuloză în cadrul a diverse work-shop-uri, coala de hârtie nu este un recipient neutru pentru viitoarele imagini. Ea este acel fundament care conține deja, în stare incipientă, latentă, opera de artă. Acest lucru este evident în lucrările din seriile ”În alb” (2001) și ”Ritmuri” (2002). În ultimul caz graficiana a reușit chiar să conjuge cu succes textura specifică a hârtiei pregătite manual cu ineditul caligrafiei extrem-orientale. Textura hârtiei pregătite special se simte foarte bine în lucrarea ”Noapte albă” (2002). Originară din Sankt Petersburg, artista a reușit, printr-un minimum de mijloace, să sugereze atmosfera fantomatică a nopților albe din orașul ei natal.
Nu știm cu exactitate cum va evolua în viitor grafica Elenei Karacențev. Examinând însă prestația anterioară a graficienei, putem totuși trage anumite concluzii. Cred că autoarea nu va înceta să experimenteze în domeniul tehnicilor și tehnologiilor artei grafice. Se prea poate că autoarea va descoperi noi motive și teme preferate pentru viitoarele ei serii. Și – lucrul cel mai important – cred că Elena Karacențev va păstra și mai departe nealterată ținuta intelectuală a demersului ei artistic.
Constantin I. Ciobanu


Expoziţia va rămâne deschisă până pe data de 9 octombrie 2016.

AdmirorGallery

 
Vernisaj
Vernisaj
Copyright © 2017. Muzeul Naţional de Artă al Moldovei.
S5 Logo
ccc