Expoziții temporare
26 aprilie 1926 – 4 noiembrie 2019
Reprezentantă a generației de aur a artelor plastice din Republica Moldova, Eleonora Romanescu a revitalizat patrimoniul artistic prin prospețimea și intensitatea acordurilor cromatice, bazate pe contraste simultane de o remarcabilă varietate estetică. Autentic poet al culorii, artista s-a remarcat prin aceeași dăruire în pictura și grafica de șevalet, precum și în artele decorative, restaurare și pedagogie.
Eleonora Romanescu s-a născut la 26 aprilie 1926, în satul Leușeni, raionul Telenești, în familia lui Dumitru Romanescu și a Mariei Crăciun.
După absolvirea școlii primare din satul natal, își continuă studiile la Gimnaziul de Fete din Chișinău (1937–1940), apoi la Liceul „Reuniunea femeilor române” (1941–1944). În 1944, liceul se refugiază la Craiova.
Revenită la Chișinău, între anii 1945–1949, urmează cursurile Școlii de Arte Plastice „Ilia Repin”, actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”.
Începând cu anul 1953, timp de cinci ani, activează în calitate de profesoară de desen la Școala Pedagogică din Orhei.
Între anii 1955–1957, urmează cursuri de restaurare a picturii la Atelierele Centrale de Stat „I. Grabar” din Moscova. În 1957 își începe activitatea la Muzeul Național de Artă al Moldovei, în calitate de custode principal, ulterior devenind pictor-restaurator.
În perioada 1969–1982, activează ca profesoară la Liceul Republican de Arte Plastice din Chișinău.
Primele sale lucrări, în special naturi statice, sunt prezentate în cadrul Expoziției tinerilor artiști plastici din 1954.
În 1958, Eleonora Romanescu devine membră a Uniunii Artiștilor Plastici din URSS, iar câțiva ani mai târziu este aleasă membră a Consiliului Uniunii Artiștilor Plastici din RSSM.
Pe parcursul îndelungatei sale cariere, artista a explorat diverse genuri și formule artistice: peisajul, portretul și tabloul figurativ-tematic, acordând o atenție deosebită peisajului.
Peisajul – rural, urban sau marin, panoramic sau liric – ocupă un loc central în creația sa. Relația dintre om și lumea înconjurătoare devine una dintre principalele direcții tematice ale operei sale.
Creația Eleonorei Romanescu se remarcă printr-o expresivitate cromatică aparte, prin armonii de culoare, contraste și juxtapuneri subtile de nuanțe, prin care artista transmite specificul și atmosfera spațiului natal.
Activitatea Eleonorei Romanescu nu s-a limitat la pictură și grafică. Artista a avut o contribuție importantă și în domeniul restaurării patrimoniului artistic și religios.
A restaurat mai multe icoane de la Mănăstirea Răciula, salvate în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor.
În anii 1991–1992, restaurează iconostasul Capelei Seminarului Teologic din cadrul Universității de Stat din Republica Moldova și pictează iconostasul Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Chișinău.
În calitate de pedagog, a contribuit la formarea mai multor generații de tineri artiști, activând atât la Școala Pedagogică din Orhei, cât și la Liceul Republican de Arte Plastice din Chișinău.
Datorită meritelor sale, Eleonora Romanescu a fost desemnată Cetățean de Onoare al raionului Telenești, iar gimnaziul din satul său natal, Leușeni, îi poartă numele.
La această instituție, artista a organizat o expoziție permanentă și a donat 44 de lucrări.
Printre cele mai importante premii și distincții se numără:
Ordinul „Insigna de Onoare” – 1970;
Titlul onorific „Maestru în Artă” – 1976;
Premiul de Stat pentru ciclul „Meleag natal” – 1976;
Titlul „Artist al Poporului din Republica Moldova” – 1986;
Ordinul Republicii – 1996;
Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova – 1996;
Premiul „Eminescu” – 1997;
Premiul „Iurie Matei” – 2005;
Premiul Național al Republicii Moldova pentru realizări în cultură și artă – 2013;
Ordinul „Meritul Cultural” al României, în grad de Comandor, Categoria C – Arte plastice – 2018.
Lucrările Eleonorei Romanescu se păstrează în colecțiile unor importante instituții muzeale din Republica Moldova și din străinătate, printre care:
Muzeul Național de Artă al Moldovei, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Muzeul de Artă din Constanța, Sala de expoziții a Camerei Deputaților a Parlamentului României, Muzeul de Artă din Moscova, precum și muzee de artă din Kiev, Lvov, Ujgorod și Dușanbe.
Eleonora Romanescu se înscrie cu cinste în rândul marilor coloriști basarabeni și universali. Peisajele, portretele și naturile statice ale artistei reprezintă tot atâtea explorări subtile ale culorii – analize și juxtapuneri de nuanțe care se compun într-o expresie artistică distinctă.
Prin opera sa, Eleonora Romanescu a construit o veritabilă poezie a culorii, în care lumina, natura și omul devin expresii ale identității și sensibilității spațiului său natal.
Eleonora Romanescu s-a stins din viață la 4 noiembrie 2019, la Chișinău, la vârsta de 93 de ani.
